Misticul Trandafir

Misticul Trandafir

Sărbătoarea ţinereţii lasă pragul bătrâneţii dă repaus la anotimp, o natură trecută-n timp şi pribeag prin ploi, doar soarele din noi nu apune nici de-i gheaţă, nici de frigul ce ne-ngheaţă, pe culoarul minţii boltă a trandafirului recoltă de petale zburătoare, înălţându-se în zare şi pe care, prinse-n val vârtej, se coboară peste tine, peste părul cel bălai, acoperindu-ţi curcubeul ce il ai, deasupra ta, ca soarele de Mai ...

... parfumându-ţi fire albe, primăveri înalte, frumuseţi îmbobocite la început de primăveri solide în parfum primăvăratic cel de mult şi antic, pe raza iubirii desfăcând coroana înfloririi, pe albastre raze trandafirii, rozului şi borduri străvezii, din neamul tău de soi, de ordin mistic al perlei în culori, al cerului destin scris cu pana aurie a istoriei nescrisă; trandafir de petală ametistă, primul fiind pe listă, a sorţii privinţă, cu renume în credinţă, firav portal de ordin astral ... 

Misticul Trandafir purtat cu noi în mii de ani, răscolitorul parfum secret, ţinut închis şi prea incert, de amintiri selecte şi c-un preţ în artele discrete, nu-s la îndemână doar în aventură, ici şi colo prin veacuri trecute pe la casele oculte, că doar ei se mândresc, cu trandafirul ce-l trezesc din veşnicul somn, cursul vieţii şi-al tristeţii, născând domn-al tinereţii, pe aleea cu trandafiri, de-ale lor copilării, puiandrii cu firi deschise, la un ordin mistic ce acum se prinse, de noi, de vântul călător, arcuind un cer de dor, să mai urce puţintel, până la luna luminoasă, vestită cu prezenţa ei prin casă, la oaspeţi şi la un vin servit de preţiosul trandafir, aromat şi altruist, în aromă deosebit, pe cărarea înţeleaptă ‘'’ noi, să fi pornit de îndată! De acum, Parfum Primăvăratic, Persistent şi Antic!

Misticul trandafir din ordinul divin!

Suzi Mirea