ESENȚĂ BOEMĂ

 

ESENȚĂ BOEMĂ

Născut în primăvară, venit cu soarele din iarnă, 

dezgheţând-o pe natură la adevărata ei făptură, 

tu – un fiu de Creator, păşeşte pe verdele covor; 

aşternându-se galant în faţa ta de om curat.

Plăcut surprinsă de-a sa artă, primăvara mă puse-n 

gardă " să nu te simţi o vinovată că te-ai născut în 

această dată " cu stelele pe cer - zâmbindu-ţi efemer, 

un moment din trecut s-a înscris pe cer...

O filă dezbrăcată se înscrie de această dată – Întâi 

Martie voalat şi bine educat, să fii pe mai departe 

un suflet evoluat în culorile scrise, pe urmele din vise

ale dorului plăcut acum ce s-a născut; nostalgia omului

primăvăratic, trecând prin amintirile lui, de singuratic...

Flori aduse în priviri, pe sub ochii, pe sub sprâncene, 

clipind ades prin ele, doar acelea de sub cer stau căzute 

în mister, toate vin la timpul lor, într-o clipă de nu vrem... 

stele-aduse pe pământ şi plimbate - de unicatul vânt, peste 

mări îşi iau avânt... sunt crăiţe de „curte veche” culegând 

flori în pereche, picături de apă nouă sufletele amândouă 

- de-ar fi picături de rouă!

Contopindu-se-mpreună în iubirea lor cea nouă, vaporându-se

în soare nu ajunse la culcare, prefăcându-se-n vapori ca să renască iar

de -  O mie de ori în dimineţile scrise pe florile din zori – a zilei 

următoare-n pori, desfătând o floare rară cu apă-i dulce lăcrămioară

a unicului Trandafir ce-o aşteaptă iar pe fir, culegând iubirea lor 

toate vieţuitoarele de vor, dragoste însufleţită pe roua Trandafir 

pierdută, o fiică-a următoarei zile renăscând într-o nouă iubire, ... 

binevoitoare ca un erou se înscrie-n calendar cu iubirea lor în dar, ... 

Cine-ar fi crezut vreodată că se-nfiripă, o iubire adevărată? Trandafir 

găsindu-se pe sine, pe roua pierdută în petala lui fire, trăind iubirea 

fermecată curtat de fata apă minunată, în care soarele solemn le-a pus 

cununa sa din cer, pe fiecare zi de-i caldă se naşte o iubire a prinţesei 

apă... sărutul de dimineaţă îl trezeşte la o nouă viaţă!

Suflet legănat de vânt ce se scurge pe floarea petală în pământ, 

Trandafir solemn şi de apă şi de lemn, prinţ la fete şi băieţi, 

cu ochii ca de sticleţi, şi voinici, şi zâmbăreţi, ... trezindu-se-n 

iubirea stelelor, unicul templu al sufletelor, ... petale în amor... 

petale în zbor, pe aripi de nor, ... petale în viaţă, cu apa suflet 

ce-s hrănite cu speranţă... şi de-ţi scrie-o filă-n viaţă prin povestea

cea de faţă, în iubirea stelelor - te înalţă!

 

Suflet evoluat, suflet curat, mergi în ritmul tău în care 

ai fost creat şi înscrie-te în Templul Stelelor din înalt!

 MSp „MIREA SUZI”