Un Romancier tăcut, venit în
fugă pe pământ,
în a sa mantie albă, ce s-a
dezalbit degrabă,
dezbrăcându-se de tot, de
ştiinţă şi iscusinţă,
păşind pe frunze de Toamnă,
renăscând în propria Primăvară,
în flori incandescente – Iarna
în culori perfecte, şi-n dureri selecte,
că sunt floare pe pământ,
pasager cum e un vânt…
- de
vânt moale, vânt puternic,
ba la deal, ba la vale, în dual
de peşte-ocean, şi amarnic, calităţi de om darnic;
am vestit o Primăvară, prins-am
ghiocel de mană, din verdele înmugurit,
soare înflorind o clipă, fără
prea multă risipă,
el pătrunde încet-încet, în casa
inimă – decent,
fără scuze şi permisii, din
acele emisii,
de raze răzleţe, prefăcându-se
în beţe,
beteaguri aurii, din raza ta –
reînvii…
… la natura ta vocală, pe
cuvinte şi-ndrăzneală,
de bun avocat, din popor plecat,
cu înţelepciune vine, de a ta
cultură ţine,
de om înţelept, în dreptate
drept –
când pe cale-ai devenit, un om
prea râvnit…
… silitoare „sfântă floare”, venit-ai din depărtare,
din milenii veacuri noi,
scrise-acum de noi şi voi,
înger călător de soi, bătut de
vânt şi de ploi, la curtea plină de eroi,
a pământului fire, firav
trandafir de sine, amintiri fără destine;
dezgolindu-te de tot, de portiţe
şi înot, uitându-te spre cer, la un zbor rebel,
să te-nvârţi în cerc de car,
carul mare-a bolţii stradă din cerul presărat spre vatra caldă ...
... şi ţi-ar prinde bine, o
aripă de te-ar ţine, pe tine în rotire,
să culegi flori de vise din
primăverile promise – la întrupare;
... trandafir rază de floare
rupt-ai fost din soare,
floarea cerului albastru, dor de
casă spre un astru,
curtat d-un pescar cu plasă, tu
o floare aleasă
prinsă-n carul apei slute, din
mâna unei brute,
alunecând în vârtejul apei reci,
dus ai fost la recifii seci,
adăpost la paznici inelari,
vânători cu solzii de crai,
în lumina ce se-nalţă curcubeu
prins de-o aţă
a ecranului perfect, arcuind un
cer select,
în şapte raze desenate, de un
pictor aranjate,
un fiu recif corai, animând
cerul bălai, luat acum cu alai,
de cele şapte fiice stele,
aruncând scântei din ele,
formând puntea între cer şi
pământul curcubeu,
din pensula nuanţă, desenând
planşa de faţă,
luminând destinul nostru, cu un
ochi zâmbet la noi,
aruncând petale ploi, în
avalanşe planşe noi ...
... avatarele culori – alba rază
a înălţării din jadul verde-al vindecării
se aprinde - pe albastru cer
solemn, o rază a marii regăsiri de vrem,
din galben auriu – scris în
soarele cel viu,
se înalţă raza roz a iubirii cea
din cosmos;
... trandafir curtat poartă
salbă din înalt,
din raza purităţii, o făclie a
sorţii, poartă roua dimineţii...
dintr-o fiinţă a iubirii
sedus-ai fost de darul nemuririi,
înalţă steagul dezrobirii,
descătuşează-ţi fiinţa amintirii,
din neguri epocale, din
pribeagul drum pe cale, venit-ai la-ntrupare,
din nou şi iar din nou, pe culmi
ca un erou,
de steaguri false, din vieţi
nefaste;
... aminteşte-ţi fiinţa soare, o
scânteie ce răsare,
din vestitul solarian, părintele
din an
se revarsă-n calendar cu
primăveri la dosar...
Micuțul Trandafir,
